| CRILOVIC |     www.vesmintebisericesti.ro     | CRILOVIC |

Curatarea vesmintelor bisericesti – cand, cine, cum se realizeaza?


Vesmintele liturgice, de la cele arhieresti si preotesti, pana la cele de rang diaconesc, dar si celelalte cu rol de impodobire a Sfintei Mese si a Sfantului Altar, necesita a fi pastrate intr-o stare cat mai buna. Este un alt mod de a exprima dragostea si evlavia fata de Dumnezeu. Odata ce au fost sfintite, vesmintele liturgice se depoziteaza in Sfantul Altar sau intr-un alt loc special pregatit in acest scop ce poarta denumirea de vesmantar sau diaconian.

Asemenea oricarui alt obiect sfintit, vesmintele liturgice necesita o atentie deosebita, pentru a nu se murdari, pata, destrama sau deteriora. La un moment dat, dupa un timp insa vesmintele vor avea nevoie de curatare. De dorit este ca aceasta necesitate sa intervina dupa o perioada cat mai lunga, lucru posibil numai atunci cand preotul este atent, grijuliu si curat.

Curatarea vesmintelor liturgice – o nevoie absoluta

Intretinerea vesmintelor liturgice este imperios necesara dintr-un motiv evident – au fost sfintite, iar ele nu pot fi imbracate murdare, mototolite, agatate sau destramate. Capitolul numit „Povatuiri si invataturi” din Liturghier, cartea fundamentala a oricarui slujitor al sfintelor altare arata urmatoarele: "Pentru slujirea Dumnezeiestii Liturghii, preotul si diaconul sunt datori a fi curati, atat cu sufletul, cat si cu trupul, si, precum trebuie sa aiba trupul curat, tot asa si vesmintele cele de pe dansii se cuvine sa le aiba curate si intregi; iar daca vor fi foarte patate si rupte si va indrazni preotul a sluji cu ele, va gresi de moarte, deoarece inaintea lui Hristos Dumnezeu, Cel ce este cu adevarat in Sfintele Taine, se va arata cu nebagare de seama. De aceea, slujitorii celor sfinte sunt datori sa staruiasca in tot chipul ca vesmintele cele sfinte, chiar de vor fi din material simplu, sa fie cuviincioase si curate."

Cui revine sarcina curatarii vesmintelor liturgice?

Tine de responsabilitatea preotului slujitor curatarea vesmintelor liturgice, acesta asumandu-si misiunea de a duce o viata cat mai curata, in rugaciune si evlavie. Chiar daca este vorba de familia preotului, vesmintele liturgice se spala in alta apa decat cea folosita la spalarea hainelor mirenilor.

De asemenea, sarcina curatarii vesmintelor poate fi inmanata unei enoriase cu viata duhovniceasca. Respectand un adevarat ritual, hainele se spala cu apa curata, cat mai simplu posibil, iar la final apa folosita se varsa intr-un loc curat, nicidecum nu va ajunge in sistemul de canalizare. Se poate intampla insa, ca preoteasa sa fie cea care isi asuma, cu pietate, spalarea si intretinerea vesmintelor preotesti.

Dupa ce au fost curatate, spalate si uscate, vesmintele se pregatesc spre a fi resfintite. Dupa aceea, ele trebuie aduse din nou in Sfantul Altar, acolo unde de fapt si trebuie sa si ramana. Locul lor nu este in casele mirenilor, acestia neavand dreptul de a se folosi de ele.

Se considera de asemenea ca locul vesmintelor preotesti nu este nici macar la muzeu, chiar daca ajung sa nu mai poata fi imbracate din cauza vechimii. Cand devin prea uzate, acestea pot fi ingropate intr-un loc ferit si curat sau arse, iar cenusa rezultata sa fie ingropata.


Lasă un comentariu


Nu uita, comentariile trebuie aprobate înainte de publicare